04-09-2013, 03:56 PM
Necesitatea de a găsi alternative afrodiziace este un obicei vechi şi îndelung practicat – termenul “afrodiziac” derivat de la numele Afrodita, zeiţa iubirii din mitologia greacă, defineşte orice stimul care sporeşte excitaţia sau dorinţa sexuală. Iar afrodiziacele se pot găsi în orice – de la mâncare, băutură, filme sau cărţi erotice la chirurgie estetică a organelor sexuale.
Poate vă sună puţin straniu, dar operaţiile estetice cu rol afrodiziac există şi sunt practicate (e aevărat, la scară mai mică) şi de către femei, şi de către bărbaţi.
Gradul de frecvenţă a operaţiilor estetice ce vizează organele sexuale depinde în primul rând şi foarte mult de locul unde trăieşti. De exemplu, în ţara tuturor posibilităţilor, Statele Unite ale Americii, peste 50% din populaţie şi-au asumat operaţii estetice la organele sexuale.
De la pietricele la clopoţei de bronz
Se pot face în jur de 12 operaţii pentru îmbunătăţirea aparatului sexual, orice este posibil pentru un act sexual mai plăcut, iar medicina îi susţine pe doritori cel puţin până într-un punct... Astfel de operaţii variază de la proceduri complexe până la operaţii primitive realizate doar cu un ciob, în jungla africană. Aici se practicau crestături în pielea lăsată de dedesubtul penisului, tăieturile variau în jur de 0.40 cm în diametru şi convergeau în unghiuri potrivite către ax. Înainte de actul sexual, în aceste crăpături erau introduse beţe scurte, cum ar fi bucăţi de fildeş, fragmente de sârmă de cupru, bucăţi din aur sau argint în rândul celor din înalta societate.
Deja la un alt nivel, existau şi intervenţii mai rafinate: mici incizii în cerc în jurul capului penisului unde erau introduse pietricele... Dar africanii aveau şi poate mai au încă moştenit mult curaj şi dezinvoltură atunci când vine vorba de practici sexuale.
Se spune şi că cei din Birmania foloseau în locul pietricelelor clopoţei de bronz.
În zilele noastre, operaţia estetică la nivelul organelor sexuale se numeşte generic “piercing”. Procedura cea mai simplă se numeşte „piercing-ul frenulum-ului” (partea de sub capul penisului, numită şi „gland”). În această zonă se perforează şi se introduce o bucată de metal cu câte un filet la fiecare capăt pentru ca la sfârşit câte o biluţă să fie înşurubată la capete.
Există şi alte tipuri de operaţii afrodiziace, dar care prezintă un risc uriaş privind distrugerea orgenelor sexuale. Una dintre acestea se numeşte "prinţul Albert" şi imită introducerea unui inel în nas, doar că imaginaţi-vă că se face din faţă în spate, nu în cele două părţi.
Numele provine de la o legendă care spune că în timpul Prinţului Albert, în Anglia secolului trecut, bărbaţii foloseau inelele pentru a lega organele sexuale într-o parte, evitând ridicarea lor în pantalonii strâmţi.
Pe lângă extravaganţele de care vă spuneam mai sus, există şi operaţiile care strict înfrumuseţează prin remodelare. De exemplu, deşi nu sunt implicate în actul sexual direct, testiculele au un puternic rol simbolic şi psihologic. De aceea, unii bărbaţii aleg remodelarea lor sau mărirea artificială prin injecţii hormonale.
În cazul femeilor, operaţiile estetice afrodiziace se încadrează mai degrabă la categoria "remodelare sexuală" şi cea mai cunoscută metodă se numeşte "nodul soţului", apreciată de mulţi bărbaţi fără măcar să îi conştientizeze caracterul special. Constă în refacerea spaţiului sexual vital al femeii după naştere, revigorarea vaginului printr-un nod care menţine vaginul strâmt.
O altă operaţie ce sporeşte atracţia fizică este procedura de remodelare a sânilor care a devenit aproape un stil de viaţă pentru majoritatea femeilor, nu numai pentru celebrităţile de la Hollywood...
Cine câştigă satisfacţii în plus?
Pentru bărbat senzaţiile nu cresc covârşitor; astfel de operaţii pot fi considerate un mic sacrificiu pentru femei. De fapt, în unele zone, popularitatea printre femei este câştigul suprem pe care îl poate avea un bărbat.
Poate vă sună puţin straniu, dar operaţiile estetice cu rol afrodiziac există şi sunt practicate (e aevărat, la scară mai mică) şi de către femei, şi de către bărbaţi.
Gradul de frecvenţă a operaţiilor estetice ce vizează organele sexuale depinde în primul rând şi foarte mult de locul unde trăieşti. De exemplu, în ţara tuturor posibilităţilor, Statele Unite ale Americii, peste 50% din populaţie şi-au asumat operaţii estetice la organele sexuale.
De la pietricele la clopoţei de bronz
Se pot face în jur de 12 operaţii pentru îmbunătăţirea aparatului sexual, orice este posibil pentru un act sexual mai plăcut, iar medicina îi susţine pe doritori cel puţin până într-un punct... Astfel de operaţii variază de la proceduri complexe până la operaţii primitive realizate doar cu un ciob, în jungla africană. Aici se practicau crestături în pielea lăsată de dedesubtul penisului, tăieturile variau în jur de 0.40 cm în diametru şi convergeau în unghiuri potrivite către ax. Înainte de actul sexual, în aceste crăpături erau introduse beţe scurte, cum ar fi bucăţi de fildeş, fragmente de sârmă de cupru, bucăţi din aur sau argint în rândul celor din înalta societate.
Deja la un alt nivel, existau şi intervenţii mai rafinate: mici incizii în cerc în jurul capului penisului unde erau introduse pietricele... Dar africanii aveau şi poate mai au încă moştenit mult curaj şi dezinvoltură atunci când vine vorba de practici sexuale.
Se spune şi că cei din Birmania foloseau în locul pietricelelor clopoţei de bronz.
În zilele noastre, operaţia estetică la nivelul organelor sexuale se numeşte generic “piercing”. Procedura cea mai simplă se numeşte „piercing-ul frenulum-ului” (partea de sub capul penisului, numită şi „gland”). În această zonă se perforează şi se introduce o bucată de metal cu câte un filet la fiecare capăt pentru ca la sfârşit câte o biluţă să fie înşurubată la capete.
Există şi alte tipuri de operaţii afrodiziace, dar care prezintă un risc uriaş privind distrugerea orgenelor sexuale. Una dintre acestea se numeşte "prinţul Albert" şi imită introducerea unui inel în nas, doar că imaginaţi-vă că se face din faţă în spate, nu în cele două părţi.
Numele provine de la o legendă care spune că în timpul Prinţului Albert, în Anglia secolului trecut, bărbaţii foloseau inelele pentru a lega organele sexuale într-o parte, evitând ridicarea lor în pantalonii strâmţi.
Pe lângă extravaganţele de care vă spuneam mai sus, există şi operaţiile care strict înfrumuseţează prin remodelare. De exemplu, deşi nu sunt implicate în actul sexual direct, testiculele au un puternic rol simbolic şi psihologic. De aceea, unii bărbaţii aleg remodelarea lor sau mărirea artificială prin injecţii hormonale.
În cazul femeilor, operaţiile estetice afrodiziace se încadrează mai degrabă la categoria "remodelare sexuală" şi cea mai cunoscută metodă se numeşte "nodul soţului", apreciată de mulţi bărbaţi fără măcar să îi conştientizeze caracterul special. Constă în refacerea spaţiului sexual vital al femeii după naştere, revigorarea vaginului printr-un nod care menţine vaginul strâmt.
O altă operaţie ce sporeşte atracţia fizică este procedura de remodelare a sânilor care a devenit aproape un stil de viaţă pentru majoritatea femeilor, nu numai pentru celebrităţile de la Hollywood...
Cine câştigă satisfacţii în plus?
Pentru bărbat senzaţiile nu cresc covârşitor; astfel de operaţii pot fi considerate un mic sacrificiu pentru femei. De fapt, în unele zone, popularitatea printre femei este câştigul suprem pe care îl poate avea un bărbat.
