04-09-2013, 03:58 PM
Se pare că, în ciuda tuturor “convenţiilor” naturale sau sociale care s-au născut odată cu noi, există o a patra orientare sexuală: asexualitatea sau, mai clar spus, lipsa de interes faţă de sex pe termen nelimitat.
Şi, ca orice fenomen atipic, asexualitatea a născut deja controverse: sunt pe de o parte critici care nu doresc încadrarea asexualităţii la categoria orientare sexuală (pe principiul că asexualii de fapt nu manifestă niciun comportament sexual) şi cercetători adepţi ai identificării asexualităţii cu un anume tip de orientare sexuală, aflat în minoritate (cei care susţin că dezinteresul faţă de sex este în sine o abordare a sexualităţii).
Indiferent de tabăra la care aţi vrea să vă afiliaţi credinţele, asexualitatea este o realitate ce se conturează treptat într-o „cultură foarte sexualizată”. Probabil că toţi, la un moment dat, am simţit un uşor dezinteres faţă de relaţiile sexuale, mai mult ca sigur toţi am trecut prin perioade de abstinenţă, pentru toţi există o zi în care sexul îşi pierde din valoare. Pe fond emoţional, în urma unor traume psihice, pe fond de stres... raportarea sănătoasă sau mai puţin sănătoasă la sex şi la sexualitatea are mare legătură cu trăirile emoţionale traite in toată perioada dintre copilărie şi maturitate.
Fondatorul şcolii psihologice de psihanaliză, medicul neuropsihiatru Sigmund Freud, considera că explicarea personalităţii umane se realizează numai prin scoaterea în evidenţă a inconştientului şi prin raportarea la sexualitate. Pentru Freud toate comportamentele umane duceau într-un fel sau altul la sexualitate, forţele fundamentale ale individului fiind Erosul şi Thanatosul. Aşadar, oricând inconştientul nostru poate afecta relaţia pe care o avem cu propria sexualitate şi viceversa.
Dar, revenind, asexualitatea e ceva mai mult decât o negare a instinctelor noastre sexuale în anumite perioade:
Conceptul de asexualitate a fost analizat pentru prima oară în anii 40, fiind recunoscut abia în 1970. Iar după 1990 a luat naştere prima comunitate asexuală şi s-au creat şi reţele de socializare între adepţii acestor convingeri.
Potrivit unor studii recente - care se vor regăsi şi într-o carte scrisă de profesorul Anthony Bogaert, ce va apărea luna viitoare – 1% din populaţie, adică circa 70 de milioane de persoane sunt asexuale.
Bogaert, profesor asociat la Brock University din Canada, defineşte asexualitatea astfel: "Există două forme: persoanele care au o doză de atracţie sexuală, dar nu direcţionată spre alţii, iar aceste persoane nu fac sex, ci se masturbează şi persoanele care nu manifestă niciun fel de dorinţă sexuală".
Unii dintre asexuali se autointitulează romantici, ei fiind atraşi de alte persoane pur emoţional, fără a simţi niciun fel de atracţie fizică.
Pentru reglementarea statutului acestei noi minorităţi care, conform medicilor, nu trebuie exclusă din societate sau marginalizată, luna trecută la Southbank University, Londra s-a organizat prima conferinţă non-academică despre asexualitate. Organizatorul conferinţei, Michael Dore a declarat: "Ne dorim ca asexualitatea să fie recunoscută ca o orientare sexuală valabilă, mai degrabă decât o tulburare sau ceva de care oamenii trebuie să se ascundă".
Mai mult, asexualitatea nu trebuie confundată cu abstinenţa: aceasta din urmă este o alegere individulă cu scopul de a evita sexualitatea pe fondul unor motive personale.
Asexualitatea nu este o alegere, ci o înclinaţie, orientare naturală, spun oamenii de ştiinţă. Asemenea altor manifestări sexuale, asexualitatea se manifestă încă din perioada pubertăţii.
Şi, ca orice fenomen atipic, asexualitatea a născut deja controverse: sunt pe de o parte critici care nu doresc încadrarea asexualităţii la categoria orientare sexuală (pe principiul că asexualii de fapt nu manifestă niciun comportament sexual) şi cercetători adepţi ai identificării asexualităţii cu un anume tip de orientare sexuală, aflat în minoritate (cei care susţin că dezinteresul faţă de sex este în sine o abordare a sexualităţii).
Indiferent de tabăra la care aţi vrea să vă afiliaţi credinţele, asexualitatea este o realitate ce se conturează treptat într-o „cultură foarte sexualizată”. Probabil că toţi, la un moment dat, am simţit un uşor dezinteres faţă de relaţiile sexuale, mai mult ca sigur toţi am trecut prin perioade de abstinenţă, pentru toţi există o zi în care sexul îşi pierde din valoare. Pe fond emoţional, în urma unor traume psihice, pe fond de stres... raportarea sănătoasă sau mai puţin sănătoasă la sex şi la sexualitatea are mare legătură cu trăirile emoţionale traite in toată perioada dintre copilărie şi maturitate.
Fondatorul şcolii psihologice de psihanaliză, medicul neuropsihiatru Sigmund Freud, considera că explicarea personalităţii umane se realizează numai prin scoaterea în evidenţă a inconştientului şi prin raportarea la sexualitate. Pentru Freud toate comportamentele umane duceau într-un fel sau altul la sexualitate, forţele fundamentale ale individului fiind Erosul şi Thanatosul. Aşadar, oricând inconştientul nostru poate afecta relaţia pe care o avem cu propria sexualitate şi viceversa.
Dar, revenind, asexualitatea e ceva mai mult decât o negare a instinctelor noastre sexuale în anumite perioade:
Conceptul de asexualitate a fost analizat pentru prima oară în anii 40, fiind recunoscut abia în 1970. Iar după 1990 a luat naştere prima comunitate asexuală şi s-au creat şi reţele de socializare între adepţii acestor convingeri.
Potrivit unor studii recente - care se vor regăsi şi într-o carte scrisă de profesorul Anthony Bogaert, ce va apărea luna viitoare – 1% din populaţie, adică circa 70 de milioane de persoane sunt asexuale.
Bogaert, profesor asociat la Brock University din Canada, defineşte asexualitatea astfel: "Există două forme: persoanele care au o doză de atracţie sexuală, dar nu direcţionată spre alţii, iar aceste persoane nu fac sex, ci se masturbează şi persoanele care nu manifestă niciun fel de dorinţă sexuală".
Unii dintre asexuali se autointitulează romantici, ei fiind atraşi de alte persoane pur emoţional, fără a simţi niciun fel de atracţie fizică.
Pentru reglementarea statutului acestei noi minorităţi care, conform medicilor, nu trebuie exclusă din societate sau marginalizată, luna trecută la Southbank University, Londra s-a organizat prima conferinţă non-academică despre asexualitate. Organizatorul conferinţei, Michael Dore a declarat: "Ne dorim ca asexualitatea să fie recunoscută ca o orientare sexuală valabilă, mai degrabă decât o tulburare sau ceva de care oamenii trebuie să se ascundă".
Mai mult, asexualitatea nu trebuie confundată cu abstinenţa: aceasta din urmă este o alegere individulă cu scopul de a evita sexualitatea pe fondul unor motive personale.
Asexualitatea nu este o alegere, ci o înclinaţie, orientare naturală, spun oamenii de ştiinţă. Asemenea altor manifestări sexuale, asexualitatea se manifestă încă din perioada pubertăţii.
